Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune şi slujbă. Toaca nu este o creaţie pur estetică sau culturală, ci este un text liturgic cuprins într-un act liturgic. Cântecul toacei face legatura între pământ şi cer, între uman şi divin, între ceea ce se cunoaşte şi ceea ce nu se cunoaşte.
La biserica „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” din oraşul Chişinău, zilele trecute a fost instalată o toacă nespus de frumoasă. Despre cum s-a ajuns la ideea de a plasa această toacă în pridvorul bisericii, parohul acesteia, părintele Severian Gheras, povesteşte: „Înainte de a fi biserica, ascultând imprimările bătăilor de toacă interpretate de călugării şi mirenii din România, simţeam o bucurie sufletească.